O plimbare pe Transfagarasan 1

Submit to reddit

In weekend-ul 15-16 am pornit la o scurta plimbare in tara. Sibiu – Curtea de Arges si retur pe Transfagarasan. Pot spune ca a fost foarte frumos. Mult, mult mai multa lume si trafic decat ma asteptam. Intotdeauna mi-am imaginat Transfagarasanul ca un drum pustiu. Ei bine, in multe locuri nu ai fi avut unde sa iti lasi masina.

Am pornit dimineata din Sibiu, Vestem, drumul spre Brasov, la giratoriu dreapta si am inceput sa urcam spre Balea. Dupa giratoriu, drumul a devenit mai rau dar totusi acceptabil.

Am inceput sa urcam

Am inceput sa urcam…

Am incerput urcarea spre balea cascada…

Am ajuns la cabana Balea Cascada, unde am decis, in ciuda cetii ce ne inconjura sa mergem pana la Cascada. Mai vizitasem cascada neagra, dar niciodata vara ci tot timpul iarna. Cu exceptia finalului ce a presupus o poteca abrupta printre bolovani a fost o plimbare destul de lejera. Nu imi aduc aminte sa fi urcat asa iarna, probabil ca iarna se urca pe langa rau ultima portiune, nu prin padure. Nu sunt sigur, si poate peisajul s-a mai schimbat.

Pornim pe drumul spre Balea Cascada

Pornim pe drumul spre Balea Cascada

Ceata, ceata si iar ceata, dar totusi a fost o plimbare frumoasa.

Balea cascada

Balea cascada

Imaginile ce am reusit sa le surprind in ceata a tot prezenta nu fac cinste cascadei. Este impresionanta. Seamana cu cascada neagra (aceleasi stanci inegrite pe care curge apa inspumata) dar este mult mai mare. Mult mai multa apa decat am vazut iarna. Intorsi la masina, am continuat drumul prin inghesuiala de oameni, masini si autocare spre Balea Lac. Nu am poze de pe drum deoarece nu se vedea mai departe de botul masinii.

Balea Lac

Balea Lac

Am ajuns sus la balea lac, inconjurati de atotprezenta ceata. Din nou, foarte multa lume si inghesuiala. Am dat o tura in jurul lacurilor dar, peisajul a ramas ascuns cu incapatanare.

Balea Lac

Balea Lac

O insulita in … hmmm … ceata.

Cabana pe lac

Cabana pe lac. Invaluita in… ati ghicit, ceata

Ai putea sa juri ca este casa de pe lac.

Destul de multa lume...

Destul de multa lume…

Vazand, nebunia, galagia, manelele ce razbateau din acest peisaj apocaliptic am inceput sa ma bucur ca infrastructura noastra, mai ales in zonele de munte este atat de slaba. Ba chiar as semna orice petitie posibila ca drumurile de munte sa ramana cu ogase, gropi si rupte ca sa poti merge doar cu rucksacul in spate. Astfel ne-am asigura ca urca cine vrea sa vada muntele nu cine vrea sa bea bere la terasa de unde urla muzica. Am mai stat un pic, ne-am suit in masina si dupa cateva ambuteiaje ce nu ar fi nelalocul lor in Bucuresti la ora de varf am reusit sa trecem tunelul. Ne-am oprit pentru poze, dupa care am coborat cateva serpentine, cautand un loc pentru a lua masa.

Am trecut de tunel

Am trecut de tunel

Am gasit destul de greu un loc de popas, pentru simplul fapt ca oriunde puteai parca masina pe marginea drumului si intinde o patura erau deja cateva masini. Nu ne-am asteptat nicicum sa gasim atata lume pe acest traseu. In sfarsit am gasit un loc placut. Dupa masa ne-am miscat un pic pe dealul din apropiere, ca sa asezam mancarea, si am gasit intrarea unei mine parasite. Bineinteles ca nu ne-am putut abtine si, dupa ce am coborat dupa lanterne am intrat. Nu ne-am aventurat prea adanc pentru ca era apa si nu eram echipati corespunzator, nici lanterna nu era grozava, nici timp nu prea avem. Dar intr-o zi sigur ne intoarcem sa o exploram in detaliu.

In mina

In mina

Am mers, si am mers, am trecut de baraj si am cautat cazare pentru noapte, fara prea mult succes – mult prea multa lume. Drumul este mult mai rau pe aceasta parte decat pana la tunel. Pana la urma am schimbat programul, ne-am cazat la Curtea de Arges la Hotel Posada – pret bunicel, camera ok, mic dejun slabut. Am vizitat Manastirea si ne-am intors tot pe Transfagarasan. Ne-am oprit pentru un mic exercitiu de urcat scari la Cetatea Poenari. 1480 de scari ca sa fim exacti. Le-am urcat. Merita. Peisajul vazut de sus este superb si cetatea este interesanta, chiar daca este doar ruina.

Cetatea Poenari

Cetatea Poenari

Dupa cum spuneam, peisajul vazut de sus este superb. Se vede drumul pana in departare.

Asa se vede de sus de la cetate

Asa se vede de sus de la cetate

Dupa cetate am continuat sa urcam si ne-am oprit la Barajul Vidraru. Impresionant este tot ce spune. Nu sunt adeptul afirmatilor de genul “pe vremea¬† nustiu care s-a facut treaba” dar trebuie sa recunosc ca ma indoiesc amarnic de faptul ca ilustrii conducatori actuali ar fi in stare sa construiasca macar o macheta a acestuia. 160 si mai bine de metri de baraj, dimensiuni masive, un lac imens, tunel al apei prin munte pana la hidrocentrala. Cu tehnologia secolului XXI si bani europeni reusim cativa metri de drum pe an. Frumoasa comparatie. Si carui inginer ramasa in tara ia-ti da un astfel de proiect pe mana? Zau ca m-am simtit ca batrinii ce spun pe vremea mea… Adevarul ca daca s-a constuit ceva impresionant in tara asta mai mult ca sigur dateaza pre ’90. Tehnologia a evoluat, avem la dispozitie tehnica japoneza, germana, americana tot ce vrem, bani sunt dar parca nu putem nici zugravi o primarie calumea.

Lacul de acumulare vidraru

Lacul de acumulare vidraru

160 de metri in mijloc e ceva. Oare cum e sa te plimbi pe aceste pasarele?

Barajul vidraru

Barajul vidraru

Una peste alta a fost e plimbare placuta, o recomand oricui. Daca doriti detalii nu ezitati sa lasati un comentariu.

  • Mihai Vulcan

    Faina plimbarea!!! Ne-a placut si noua…
    Un singur lucru as dori sa adaug si eu – micul dejun de la Posada a fost mai mult decat indestulator si variat – la prima ora. A urmat atacul “lacustelor” care probabil ca vedeau pentru prima oara in viata un bufet suedez .